Ultimul rămas-bun pentru Iulian Vrabete, basistul trupei Holograf

La Sala Palatului, pe la intrarea artiștilor dinspre strada Valter Mărăcineanu, s-a așternut vineri o liniște grea. Acolo a fost depus sicriul cu trupul lui Iulian Vrabete, basistul trupei Holograf, pentru ca apropiații, colegii de scenă și cei care l-au iubit să îi poată aduce un ultim omagiu.

Încă de la primele ore ale zilei, în fața clădirii au început să apară coroane mari de flori și buchete de trandafiri albi. Atmosfera a fost una sobră, iar oamenii au intrat pe rând, în liniște, pentru câteva momente de reculegere. În semn de respect pentru cariera sa impresionantă, sicriul a fost amplasat chiar pe scena sălii, loc simbolic pentru un artist care a inspirat generații întregi prin muzica sa alături de Holograf.

Printre primii care au venit să-i aducă un ultim omagiu s-au numărat Gheorghe Turda, Tavi Colen și Emma, Ionel Tudor, Silvia Dumitrescu, dar și Călin Popescu-Tăriceanu, toți veniți să își ia rămas-bun de la artist. Aceștia au depus coroane sau flori și au intrat pentru câteva minute în interior, acolo unde a fost depus sicriul.

Trupa Holograf nu a fost prezentă la priveghi și nu va putea fi prezentă nici mâine, întrucât are programate concerte, inclusiv unul la Reșița. În semn de respect, membrii formației au trimis o coroană de flori albe, iar aceasta a fost adusă la Sala Palatului de Claudia Dediu, soția chitaristului Holograf.

Pe măsură ce ziua a înaintat, în fața Sălii Palatului au continuat să sosească prieteni, colegi din lumea muzicii și oameni care l-au admirat de-a lungul anilor. Mulți dintre cei prezenți s-au oprit pentru câteva momente în fața coroanelor, schimbând câteva cuvinte sau amintiri despre artistul care a urcat pe scenă timp de decenii.

Pentru cei care l-au cunoscut, Iulian Vrabete a fost nu doar un instrumentist respectat, ci și o prezență discretă și echilibrată în lumea muzicii românești. Colegii și prietenii au vorbit adesea despre calmul și seriozitatea sa, dar și despre pasiunea pentru muzică pe care a păstrat-o până în ultimii ani.

În fața Sălii Palatului, ziua a curs încet, cu pași rari și cu flori depuse una după alta. Pentru cei veniți să își ia rămas-bun, momentul a fost mai mult decât o ceremonie — a fost o întâlnire cu amintirile unei generații care a crescut odată cu muzica lui Iulian Vrabete.