Summit NATO la Ankara, cu miză uriașă pentru Ucraina și Alianță

Summitul NATO programat în luna iulie la Ankara ar putea aduce în prim-plan una dintre cele mai sensibile teme ale momentului: posibilitatea unei întâlniri între Volodimir Zelenski și Vladimir Putin. Ucraina, relația Alianței cu Statele Unite și tensiunile din Orientul Mijlociu se anunță printre principalele subiecte de pe agenda reuniunii.
Potrivit diplomatului turc Ümit Yardım, fost ambasador al Turciei în Rusia și Iran și fost reprezentant al Ankarei la NATO, Ucraina va rămâne unul dintre dosarele centrale ale summitului. Acesta spune că Ankara încearcă să își consolideze rolul de mediator între Kiev și Moscova, în condițiile în care partea ucraineană ar fi cerut Turciei să găzduiască o posibilă întâlnire între președintele Volodimir Zelenski și Vladimir Putin.
Ministrul ucrainean de Externe, Andrii Sîbiha, a declarat că Ucraina a făcut această solicitare, iar președintele Recep Tayyip Erdoğan i-a transmis secretarului general al NATO, Mark Rutte, că Turcia lucrează pentru reluarea negocierilor directe.
„Desigur, Ucraina va fi unul dintre cele mai importante subiecte, cu siguranță, dar nu singurul”, a declarat Ümit Yardım, într-un interviu pentru Kyiv Post. Diplomatul a explicat că Ucraina rămâne un element dominant în documentele strategice ale NATO și va fi discutată de liderii alianței.
Yardım a sugerat inclusiv posibilitatea ca Volodimir Zelenski să fie prezent în Turcia în perioada summitului, chiar dacă Ucraina nu este stat membru NATO. În opinia sa, reuniunea de la Ankara va avea loc într-un context internațional radical diferit față de cel din 2004, când Turcia a găzduit ultima dată un summit NATO.
Pe lângă războiul din Ucraina, liderii alianței vor avea pe masă criza din Orientul Mijlociu, relațiile NATO-SUA, viitorul parteneriatului transatlantic și rolul Statelor Unite în arhitectura de securitate europeană. Fostul diplomat turc consideră că fiecare dintre aceste teme reprezintă o provocare reală pentru viitorul NATO.
Un alt punct sensibil este poziția Turciei, care încearcă de la începutul războiului să mențină canale de dialog atât cu Kievul, cât și cu Moscova, fără să își rupă echilibrul față de NATO și Rusia. Yardım avertizează însă că această politică devine tot mai greu de susținut.
„Turcia încearcă să-și echilibreze politica între NATO și Rusia. Nu cred că această politică poate fi una de durată”, a spus diplomatul. El consideră că Ankara vrea să se reafirme ca actor regional și internațional, iar găzduirea summitului NATO face parte din această strategie.
O altă necunoscută majoră este relația dintre Statele Unite și aliații europeni, în contextul președinției lui Donald Trump. Ministrul turc de Externe, Hakan Fidan, a avertizat că o eventuală retragere a SUA din arhitectura de securitate europeană ar putea avea efecte „foarte distructive”.
Ümit Yardım spune că participarea lui Donald Trump la summit rămâne incertă, deși președintele Recep Tayyip Erdoğan și-ar dori, cel mai probabil, prezența acestuia în Turcia. Diplomatul atrage atenția că situația se poate schimba până în iulie, iar relațiile dintre Washington și ceilalți membri NATO vor fi una dintre temele esențiale ale reuniunii.
Pe agenda discuțiilor apare și Strâmtoarea Ormuz, în contextul unor informații privind o posibilă structură multinațională condusă de Franța și Marea Britanie pentru securitatea zonei. Yardım s-a arătat sceptic față de această variantă și a spus că Turcia nu ar urma să participe la o astfel de misiune.
Diplomatul a avertizat că Iranul s-ar opune ferm unei prezențe externe în zona Strâmtorii Ormuz, considerată strategică. În opinia sa, o asemenea inițiativă ar putea amplifica tensiunile regionale, într-un moment în care Orientul Mijlociu rămâne deja un dosar extrem de fragil.
Vizita secretarului general al NATO, Mark Rutte, la Ankara, în perioada 21–22 aprilie, a oferit primele indicii despre temele care vor domina summitul. Rutte s-a întâlnit cu Recep Tayyip Erdoğan și a vizitat compania ASELSAN, unde a lăudat industria de apărare a Turciei și a subliniat importanța intensificării producției comune de apărare în cadrul Alianței.
