STB vorbește despre insolvență. Eu am plătit 80 de lei pentru cinci minute

În timp ce citesc știri cu titluri precum „Zi decisivă pentru STB. Tribunalul București analizează cererea de intrare în insolvență”, mă gândesc la experiența pe care am avut-o chiar astăzi în autobuz. Una dintre acele întâmplări mărunte care, privite de la distanță, par aproape ridicole, dar care îți lasă un gust amar tocmai pentru că tu ai încercat să faci lucrurile corect.

Am plecat de la Otopeni spre Dorobanți, cu combinația 447 și 335. Am urcat, am validat cardul, am plătit călătoria și mi-am văzut de drum. Am ajuns unde aveam nevoie, am rezolvat ce aveam de făcut, apoi am pornit înapoi spre casă, folosind aceeași combinație de autobuze.

La întoarcere am urcat în 335 și, din reflex, am apropiat din nou cardul de validator. Aparatul mi-a transmis că mă aflam încă în perioada de valabilitate a călătoriei. Știam că există acel interval de 90 de minute în care poți folosi transportul public fără să plătești o nouă călătorie, așa că m-am așezat liniștită pe scaun. Din punctul meu de vedere, făcusem exact ceea ce trebuia: verificasem cardul la validator, iar sistemul îmi spusese că titlul de călătorie era încă valabil.

La următoarea stație au urcat controlorii.

Le-am întins cardul fără nicio emoție. Nu aveam motiv să am emoții. Doar îl verificasem cu câteva minute înainte. Surpriză: cardul apărea acum ca nevalidat. Cele 90 de minute expirase între timp. Cu aproximativ cinci minute.

A urmat explicația pe care probabil mulți bucureșteni o cunosc: mi s-a spus că pot primi o amendă de până la 500 de lei sau pot achita pe loc o suprataxă de 80 de lei. Mi s-a spus inclusiv că, dacă nu aleg suprataxa, lucrurile pot merge mai departe pe procedura contravențională. Și atunci ce alegi? Evident că alegi 80 de lei. Când alternativa care îți este prezentată este de câteva ori mai mare, nu mai este o alegere foarte complicată.

Am plătit.

Și da, din punct de vedere strict, greșeala este și a mea. Nu am verificat exact la ce oră expirau cele 90 de minute. Sincer, nici nu știam cum să verific rapid acest lucru în timp ce călătoream. Ceea ce știam era că, atunci când am urcat în autobuz și am apropiat cardul de aparat, validatorul mi-a spus că sunt încă în perioada de valabilitate. Nu mi-a spus: „Mai aveți cinci minute”. Nu mi-a spus: „Titlul expiră înainte să ajungeți la următoarea stație”. Mi-a spus, în esență, că pot călători.

Aici mi se pare că apare problema.

Nu contest existența regulii de 90 de minute. Nici faptul că un titlu de călătorie trebuie să fie valabil. Transportul public costă, iar cine îl folosește trebuie să plătească. Numai că există o diferență enormă între cineva care urcă intenționat fără să valideze și un călător care a plătit, a verificat cardul la urcare, a primit confirmarea că titlul este valabil și este prins cinci minute mai târziu cu perioada expirată.

În cazul meu, intenția de a plăti este greu de pus la îndoială. Plătisem la dus. Verificasem cardul la întoarcere. Dacă validatorul mi-ar fi spus că trebuie să cumpăr o nouă călătorie, aș fi plătit încă 3 lei și povestea s-ar fi terminat acolo. În schimb, câteva minute au transformat o călătorie de câțiva lei într-una de 80 de lei.

Poate că sistemul este perfect regulamentar. Dar este el și suficient de prietenos cu pasagerul?

Dacă o călătorie este valabilă 90 de minute, validatorul ar putea afișa foarte clar timpul rămas: „Valabil încă 7 minute”. Sau ar putea exista posibilitatea ca, apropiind cardul înainte de expirare, pasagerul să poată cumpăra anticipat următoarea călătorie. Sau măcar să primească un avertisment atunci când mai sunt doar câteva minute. Tehnic, nu pare o problemă imposibilă.

Altfel, apare o situație absurdă: sistemul îți confirmă că poți călători, tu te așezi pe scaun, iar dacă între două stații se termină cele 90 de minute, devii dintr-odată pasager fără titlu valabil.

Iar peste toate acestea vine ironia zilei. STB este în centrul știrilor despre datorii și despre posibilitatea unei insolvențe, în timp ce pasagerul care a plătit o călătorie și depășește cu cinci minute perioada de valabilitate este taxat imediat cu 80 de lei.

Nu spun că regulile nu trebuie respectate. Dimpotrivă. Dar regulile bune sunt cele pe care oamenii le pot înțelege și respecta fără capcane. Iar un sistem de transport public ar trebui să facă diferența, măcar prin modul în care este construit, între cel care încearcă să fraudeze și cel care încearcă să plătească.

Astăzi, eu am plătit 80 de lei pentru aproximativ cinci minute.

Data viitoare voi sta cu ochii pe ceas.

Dar poate că într-un oraș care vrea să-i convingă pe oameni să lase mașina acasă și să folosească transportul public ar trebui ca și sistemul să-i ajute puțin mai mult să nu greșească.