Start pentru Hils, cel mai mare pariu rezidențial din București

Lucrările au început pe fosta platformă industrială Chimopar din estul Capitalei, unde dezvoltatorul HILS Development a intrat în prima etapă a unui ansamblu rezidențial care poate depăși pragul de 7.000 de apartamente, o dimensiune care îl transformă într-un reper pentru piața imobiliară din România, potrivit profit.ro

În termeni strict de business, miza nu e doar numărul de blocuri, ci faptul că vorbim despre o reconversie de tip „brownfield”, practic o platformă industrială veche transformat în cartier nou, o reconversie făcută în etape, cu investiții succesive și control al riscului. Practic, proiectul se poziționează ca un benchmark: un test de forță pentru capacitatea pieței locale de a livra, pe termen lung, un oraș în oraș, cu locuințe, parcări, spații verzi și funcțiuni comerciale.

Ce se construiește acum: Etapa 1, „startul” efectiv

Primul pas este deja început pe șantier: etapa întâi avea un lot de aproximativ 15.000 mp și include 4 imobile (cu 3 subsoluri, parter și 11 etaje), pentru un total estimat la circa 500 de apartamente. E o configurație tipică pentru proiecte mari: se lansează cu un nucleu consistent, suficient de mare cât să „așeze” infrastructura de șantier și fluxul de execuție, dar nu atât de mare încât să blocheze finanțarea în faza de început.

Etapa 2: volum mai mare, investiție clară

În etapa a doua, dezvoltatorul are în plan un calup de 4 blocuri pe un teren de 2,9 hectare, cu aceeași logică structurală (3 subsoluri pentru parcări, parter și 11 etaje). Aici vorbim despre 940 de apartamente și o investiție indicată în documente de 48,1 milioane euro. Componenta de parcare este tratată „industrial”: 875 locuri în subteran + 260 la sol — genul de cifre care arată că proiectul este gândit ca sistem, nu ca improvizație.

Etapa 3: densitate mare, dar cu parcări dimensionate pe măsură

Etapa a treia continuă pe circa 15.900 mp și propune 4 blocuri cu câte 181 de apartamente fiecare (724 unități în total), majoritatea cu două camere, plus 758 locuri de parcare, pentru un număr estimat de 1.550 de locuitori. În logica pieței, asta spune două lucruri: (1) produsul țintește zona „mass/middle market” (unități eficiente), (2) proiectul își asumă explicit presiunea de mobilitate și încearcă să o „închidă” tehnic prin parcări și planificare.

Marea cifră: de la 2.200 în primele faze la peste 7.000 în total

Cele trei etape documentate urbanistic folosesc doar aproximativ un sfert din terenul total, dar deja trec de 2.200 de apartamente. Dacă s-ar păstra același ritm/densitate, potențialul ar urca teoretic spre 9.000, însă în practică intră în ecuație spațiile verzi și zonele comerciale ceea ce „normalizează” totalul la peste 7.000 de unități. La prețurile actuale, costul de dezvoltare este estimat a depăși 350 de milioane de euro, ceea ce îl duce într-o ligă în care proiectul nu mai e „un ansamblu”, ci un indicator macro pentru piață.

Un benchmark pentru România, nu doar „încă un șantier mare”

În București, reperul clasic pentru „cel mai mare finalizat” a fost mult timp Exigent Plaza Residence, un proiect similar, mai mic puțin, în celalată parte a orașului. În plus, reconversia unei platforme industriale mari într-un cartier e un semnal de maturizare a pieței deoarce e mai complicat, mai scump și mai lent decât „câmp liber”, dar are avantajul că recuperează orașul din interior și urbanistic va fi mai bine inglobat în spatiul metropolitan.

Un proiect mare într-o piață care a frânat: de ce contează momentul

Interesant este timing-ul: startul vine după un 2025 în care piața a arătat semne de oboseală, inclusiv în București–Ilfov. Finalul de an (T4) a fost descris drept cel mai slab din ultimii ani, iar numărul de tranzacții a scăzut față de 2024, inclusiv în regiunea Capitalei. Cu alte cuvinte, dezvoltatorul își asumă un pariu contraciclic: intră cu volum mare într-o piață care nu mai cumpără „din reflex”, ci mult mai selectiv.

Asta poate fi citit pozitiv în cheie de business: dacă proiectul este construit etapizat și calibrat pe cerere reală, el poate deveni un stabilizator de ofertă,  mai ales într-un context în care Bucureștiul are periodic probleme de stoc, iar presiunea pe prețuri se mută rapid în zonele cu acces bun la transport și retail.

„Trimestrul patru din 2025 a adus cel mai slab rezultat de vânzări de locuinţe în Bucureşti şi Ilfov din ultimii nouă ani.” Potrivit unei analize SVN Romania

„Estul” ca pol rezidențial: logica de amplasament

Zona Pallady–Teclu și estul Bucureștiului au deja un avantaj competitiv clar: masă de retail, acces la infrastructură de transport (inclusiv metrou, în proximitate), plus un istoric de dezvoltări rezidențiale mari care au creat piață. Pentru un developer, asta înseamnă predictibilitate: cerere existentă, comportament de cumpărare format, servicii în jur.

În același timp, un proiect de asemenea dimensiune ridică inevitabil standardul discuției despre infrastructură publică: drumuri, transport de suprafață, utilități, școli, grădinițe, spații verzi funcționale, nu doar „bifate”. Aici e partea de benchmark care contează pe termen lung: proiectul va fi urmărit nu doar la capitolul „câte apartamente”, ci la capitolul „ce fel de cartier a rezultat”.

Un semnal puternic pentru piața imobiliară

Într-o piață care tocmai a ieșit dintr-un an mai rece la tranzacții, lansarea efectivă a unui proiect de peste 7.000 de apartamente transmite un mesaj simplu: dezvoltatorii mari încă pariază pe București, pe reconversia urbană și pe proiecte de anvergură livrate în etape. Dacă execuția rămâne coerentă și infrastructura ține pasul, acest ansamblu are șansa să devină „unitatea de măsură” a următorului ciclu rezidențial din România: nu doar mare, ci definitoriu.