România încearcă să stingă datoria de 600 de milioane de euro către Pfizer prin medicamente pentru pacienți

România a deschis negocieri directe cu Pfizer pentru a găsi o soluție la datoria de aproximativ 600 de milioane de euro, după ce statul a pierdut în primă instanță procesul legat de vaccinurile anti-COVID contractate și nepreluate. Ministrul Sănătății, Alexandru Rogobete, a anunțat că a avut joi seară, la Washington DC, o primă întâlnire exploratorie împreună cu ministrul Finanțelor, Alexandru Nazare, cu reprezentanții companiei farmaceutice.

Miza discuțiilor nu este doar una bugetară, ci și una legată de modul în care această obligație financiară ar putea fi transformată într-un beneficiu concret pentru sistemul medical din România. Potrivit ministrului Sănătății, propunerea formulată de partea română, în baza mandatului primit de la Guvern, este ca suma datorată să fie convertită în medicamente inovatoare destinate pacienților oncologici și celor cu boli rare.

Oficialul român a transmis că discuțiile cu Pfizer au avut loc într-un cadru profesionist și că partea română a insistat și asupra relației de lungă durată dintre România și companie, precum și asupra posibilității unor colaborări viitoare în zona de cercetare și dezvoltare farmaceutică. În perioada următoare, compania ar urma să revină cu un răspuns privind cadrul tehnic în care aceste negocieri ar putea continua și dacă propunerea poate fi analizată la nivelul conducerii Pfizer.

Tema a intrat în prim-plan după ce România a pierdut, în Belgia, procesul deschis de Pfizer în legătură cu peste 20 de milioane de doze de vaccin anti-COVID contractate în perioada pandemiei și refuzate ulterior. În urma deciziei din primă instanță, statul român riscă să plătească integral contravaloarea acestora, ceea ce a redeschis disputa politică privind responsabilitatea semnării și avizării contractelor din anii pandemiei.

Ministrul Sănătății a prezentat actuala rundă de negocieri drept un prim pas, nu o soluție finală. Guvernul încearcă astfel să evite scenariul în care România plătește sute de milioane de euro pentru produse care nu mai au utilitate practică, preferând varianta în care aceiași bani ar putea fi transformați în tratamente necesare pentru pacienții din sistemul public.