În Otopeni, deszăpezirea pare să aibă două viteze. Una, impecabilă, în jurul Primăriei: trotuarul este „la negru”, curat, practicabil, fără zăpadă tasată, fără gheață, fără noroi. Cealaltă, la câteva sute de metri distanță, pe arterele pe care oamenii chiar se deplasează: trotuare necurățate, stații de autobuz îngropate în zăpadă, porțiuni unde mersul pe jos devine o probă de echilibristică.
Reporterul Radar Local a parcurs Calea București, în zona Otopeni, iar concluzia e simplă: trotuarele sunt, pe segmente întinse, impracticabile. Dacă încerci să ajungi pe jos spre Aeroport – scenariu deloc rar pentru cine are o escală, un bagaj ușor sau vrea să evite un drum scurt cu mașina – te lovești de un obstacol constant: zăpadă netrasă la margine, gheață, băltiri și zone unde nu mai ai efectiv pe unde să calci. Cu un troller după tine, traseul devine aproape imposibil.
Nici stațiile de autobuz nu scapă. În mai multe puncte de pe Calea București, accesul către stații este blocat de zăpadă tasată și depuneri amestecate cu mizerie. Practic, ajungi să sari dintr-un petic de asfalt în altul, cu riscul să aluneci, în timp ce în jur traficul rutier își vede de drum. Bucureștiul e la câțiva kilometri, Aeroportul e aproape, însă infrastructura pietonală arată ca și cum nu ar exista un plan coerent de intervenție.
În această imagine de iarnă grea, Primăria Otopeni rămâne singura „insulă” perfect curățată. Contrastul e atât de puternic încât pare o lecție vizuală despre priorități: în fața instituției, totul arată ca după o intervenție rapidă și completă; în restul orașului, aceeași zăpadă pare lăsată să se așeze și să se întărească, zi după zi, până când trotuarele nu mai sunt trotuare, ci obstacole.
Antiteza continuă și în zona educațională. Reporterul Radar Local a verificat și trotuarul din fața Liceului „Petrus”, unde, paradoxal, te-ai aștepta la o atenție sporită. N-a fost cazul: abia astăzi, doi muncitori cu lopeți s-au apucat să curețe, după ce zile la rând zona a rămas dificil de traversat. Într-un oraș în care iarna nu e o surpriză, intervenția „cu lopata”, târziu, arată mai degrabă ca reacție de avarie decât ca rutină.
În Otopeni – Odăile, tabloul nu se îndulcește. Aici, problema pornește din infrastructură: trotuare înguste, uneori sub o jumătate de metru, pe alocuri chiar inexistente. După lucrările efectuate de Veolia, pe unele porțiuni rămâne un amestec de noroi, denivelări și zăpadă necurățată, suficient cât să transforme fiecare pas într-o alegere între a te strecura pe lângă garduri sau a coborî pe carosabil.
Nici Strada 1 Mai nu oferă un refugiu: lucrările au lăsat urme adânci, iar drumul este plin de gropi și pietriș, semn că intervențiile din teren nu s-au închis cu refaceri pe măsură. Când trotuarul e blocat, iar strada e degradată, orașul își pierde tocmai lucrul cel mai simplu: posibilitatea de a fi traversat în siguranță.
În final, Otopeniul rămâne, în teren, o imagine împărțită în două: zona Primăriei – curată, exemplară, și restul traseelor – greu de parcurs, neglijat, cu trotuare rămase în urmă exact acolo unde e nevoie de ele cel mai mult. Antiteza nu e doar estetică; e una de funcționalitate. Într-un oraș care trăiește din proximitatea Aeroportului și din fluxul zilnic de oameni, mersul pe jos n-ar trebui să fie o aventură de iarnă.
