NASA pregătește Artemis II: patru astronauți și „testul enorm” înainte de zborul lunar

NASA se apropie de lansarea misiunii Artemis II, prima misiune cu echipaj uman din programul Artemis, care ar urma să trimită patru astronauți într-un circuit de aproximativ 10 zile în jurul Lunii. Scopul declarat este validarea „lanțului” complet SLS–Orion pentru zboruri la distanță lunară și întoarcerea în siguranță pe Pământ, la peste o jumătate de secol de la ultima misiune americană spre Lună (Apollo 17, 1972).

Înainte de lansare, echipele NASA trec printr-o etapă critică: „wet dress rehearsal” (repetiție generală cu alimentare), adică testul în care racheta este încărcată cu combustibil criogenic și se rulează secvența de numărătoare inversă, ca într-o zi reală de lansare. NASA a reluat aceste teste după probleme apărute anterior, inclusiv o scurgere de hidrogen lichid în timpul pregătirilor, iar acum vizează oportunități de lansare cel mai devreme în martie; în timp ce NASA menționează că zborul de test este planificat cel târziu până în aprilie 2026.

Echipajul misiunii este format din Reid Wiseman (comandant), Victor Glover (pilot), Christina Koch și Jeremy Hansen (Agenția Spațială Canadiană), ca specialiști de misiune. Artemis II ar urma să marcheze și o premieră: prima femeie și prima persoană de culoare într-o misiune lunară, iar Hansen ar deveni primul canadian care ajunge la distanță lunară.

Miza tehnică principală nu este „aselenizarea”, ci verificarea sistemelor în spațiul profund: proceduri de zbor, comunicații, funcționarea capsulei Orion cu oameni la bord și, mai ales, revenirea. Potrivit descrierii misiunii, testul cel mai dur vine la final, când Orion trebuie să intre în atmosfera Pământului cu viteză mult mai mare decât în zborurile pe orbită joasă și să reziste solicitărilor termice înainte de amerizare și recuperare.

Artemis II este o etapă-cheie într-un program mai amplu: Artemis III este planificată ca prima aselenizare cu echipaj din această nouă eră (în prezent, cel mai devreme în 2028), iar NASA se bazează pe parteneri comerciali pentru modulele de aselenizare. În centrul programului rămâne racheta SLS, descrisă drept „super-grea”, cu aproximativ 100 m înălțime și o tracțiune la decolare estimată ca fiind cu circa 15% peste Saturn V.