Marea Nordului devine hub energetic: Europa accelerează eolianul offshore

Statele din jurul Mării Nordului au făcut un pas major spre dezvoltarea unei infrastructuri energetice comune, semnând Declarația de la Hamburg la North Sea Summit, organizat pe 26 ianuarie 2026, la Hamburg. Documentul prevede dezvoltarea a până la 100 GW de proiecte eoliene offshore transfrontaliere, ca parte din obiectivul mai amplu de 300 GW capacitate offshore până în 2050.

Semnatarii (Belgia, Danemarca, Franța, Germania, Irlanda, Luxemburg, Țările de Jos, Norvegia și Regatul Unit; Islanda – observator) vor să transforme Mările Nordului într-un hub energetic curat pentru Europa, cu accent pe interconectare puternică, costuri mai previzibile și stimularea economiei locale prin lanțuri de aprovizionare „made in Europe”.

Planul pune accent pe predictibilitate pentru industrie (un „pipeline” stabil de licitații), reducerea riscurilor pentru investiții și mobilizarea capitalului privat. În paralel, guvernele își asumă să sprijine capacități strategice de producție și să investească în porturi, considerate „porți energetice” și ecosisteme industriale-cheie pentru offshore.

Un punct important este crearea unui cadru dedicat de finanțare pentru proiectele comune („Offshore Financing Framework”), lucrat împreună cu Comisia Europeană și Banca Europeană de Investiții, pentru a accelera proiectele mari care au nevoie de cabluri, stații și rețele noi.

În esență, proiectul vizează nu doar turbine în mare, ci și o rețea electrică offshore interconectată, care să ducă energia în mai multe țări (proiecte „hibride” sau conexiuni către două piețe). Ideea: fluxuri bidirecționale de energie, flexibilitate mai mare și un sistem mai rezistent la vârfuri de consum sau variații de producție.

Ca exemplu de proiect concret, Germania și Danemarca au avansat cooperarea pentru Bornholm Energy Island, un proiect hibrid care ar urma să livreze 3 GW către ambele țări prin conexiuni noi de rețea.

Documentele summitului recunosc direct presiunile din industrie (inflație, blocaje în supply chain, costuri mai mari) și cer accelerarea autorizărilor, un cadru de investiții mai clar și măsuri pentru a susține forța de muncă specializată (formare/upskilling).

În concluzie, „marea rupere” descrisă în presă nu e o mișcare de declarații, ci un proiect de dezvoltare industrială și infrastructură: energie offshore la scară mare, rețele comune, finanțare coordonată și un obiectiv explicit de a crește competitivitatea economică pe termen lung.