Ficatul gras, „pandemie silențioasă”: ce analize pot fi decontate prin CNAS
Boala ficatului gras, cunoscută tot mai des sub numele MASLD (Metabolic Dysfunction-Associated Steatotic Liver Disease), este descrisă de medici ca o afecțiune care se poate instala „pe tăcute”, cu mult înainte de apariția simptomelor, și care nu apare doar la persoanele cu obezitate — poate exista și la persoane cu greutate normală, dar cu grăsime viscerală crescută.
Un mesaj important pentru pacienți: peste 90% dintre analizele și investigațiile uzuale necesare pentru evaluarea ficatului gras pot fi făcute în sistem public, în contract cu Casa de Asigurări, potrivit medicului gastroenterolog citat în material.
Traseul începe, de obicei, la medicul de familie, care poate face trimitere către gastroenterologie și poate recomanda un set de investigații precum: analize de sânge (transaminaze TGO/TGP, GGT, fosfatază alcalină), profil lipidic (colesterol, trigliceride), insulinemie și indice HOMA (pentru rezistența la insulină), plus ecografie abdominală.
În unele cazuri, medicii folosesc și analiza compoziției corporale (pentru a evalua grăsimea viscerală și riscul metabolic). La Institutul Clinic Fundeni este menționat accesul gratuit la o astfel de evaluare, în anumite condiții.
Pentru evaluarea fibrozei (rigidității ficatului), este folosit frecvent FibroScan (elastografie). Pentru persoanele asigurate, investigația poate fi decontată prin CNAS, în regim de spitalizare de zi, pe baza biletului de trimitere, conform explicațiilor din material.
Medicii atrag atenția că diagnosticul de ficat gras poate veni la pachet cu un risc cardiovascular mai mare, motiv pentru care unii pacienți ajung și la cardiolog pentru evaluarea factorilor de risc (hipertensiune, dislipidemie etc.). În material este menționat și faptul că pacienții cu ficat gras pot avea risc de două ori mai mare de insuficiență cardiacă, iar scoruri precum FIB-4 pot fi calculate din analize de sânge pentru a estima riscul de fibroză.
Specialiștii subliniază și nevoia de monitorizare activă (follow-up) — nu doar „un set de analize” făcut o dată și uitat — pentru că boala poate progresa în timp dacă nu este urmărită.
