Eurobarometru: dezinformarea externă sperie Europa, dar România rămâne sub media UE

Manipularea informațiilor din surse externe și dezinformarea sunt percepute ca o amenințare serioasă pentru democrația europeană, arată un sondaj Eurobarometru. La nivelul UE, 42% dintre respondenți indică acest fenomen drept una dintre cele mai grave provocări, în timp ce în România procentul este de 31%, sub media europeană.
În același set de date, cea mai frecvent menționată problemă pentru democrație este creșterea neîncrederii publice în instituții și procese democratice (49%). Pe locul al treilea apare lipsa de transparență privind promovarea conținutului politic online prin tehnologii noi, inclusiv inteligență artificială (32%).
Diferențele între state sunt mari: în Suedia, 73% dintre respondenți consideră manipularea informațiilor externe o provocare majoră, iar în Finlanda și Olanda procentul ajunge la 55%. Danemarca trece de 50% (51%), iar Germania se apropie de jumătate dintre respondenți (49%). La polul opus, există țări cu niveluri de îngrijorare sub o treime, precum Cehia, Portugalia și Estonia (28%).
Pentru România, analiza subliniază un paradox: deși țara este una dintre puținele din UE unde procesul electoral a fost afectat major de tema manipulării online, percepția de risc rămâne redusă. În contextul alegerilor prezidențiale din 2024, Curtea Constituțională a invocat informații declasificate privind campanii coordonate în mediul digital și ingerințe externe care ar fi viciat procesul electoral, într-un caz în care vizibilitatea pe rețele sociale a avut un rol central.
După acel episod, au fost menționate anchete penale deschise de autorități pe mai multe paliere (de la finanțare și influență externă până la acuzații conexe legate de propagandă extremistă), iar în discuțiile publice tema riscului informațional s-a amestecat rapid cu acuzații de conspirație și victimizare politică. Concluzia pusă în circulație de experții citați în analiză este că o percepție mai mică a pericolului nu înseamnă automat o vulnerabilitate mai mică, mai ales pe fondul alfabetizării media slabe, al încrederii scăzute în instituții și al folosirii tot mai intense a instrumentelor digitale și a AI în propagandă.
În privința explicațiilor pentru diferențele dintre țări, sunt invocați factori structurali (educație, gândire critică, cultură democratică și pluralism media), care ar putea conta mai mult decât geografia. Exemplul folosit este chiar contrastul dintre Suedia și state aflate mai aproape de Rusia, unde procentele de îngrijorare rămân relativ scăzute, inclusiv în România.
„…îngrijorarea este justificată”, apreciază unul dintre experții citați, în ideea că fenomenul există pe scară largă și este amplificat de noile tehnologii.
