Diana Buzoianu, apărată de istoricul indiferenței miniștrilor precedenți!

Ieri, Senatul României a votat, cu 74 de voturi pentru și 43 împotrivă, moțiunea simplă „Prahova sub asediu: peste 100.000 de români condamnați la sete și boală sub privirea complice a ministrei Mediului, Diana Buzoianu”. Moțiunea, inițiată de AUR și susținută de PSD, a acuzat-o pe ministra USR de neglijență criminală în cazul crizei apei din județul Prahova, unde mai multe localități au rămas fără apă potabilă timp de săptămâni.

Răspunsul Dianei Buzoianu? Un deloc elegant „Nu demisionez!” ambalat într-un discurs cu accente de stand-up politic: „moțiune bambilici, cerută de PSD, scrisă cu majuscule emoționale și cu minuscule intelectuale”. În traducere liberă: : „Ba pe-a mă-tii!” doar că spusă aproape politicos.

De ce nu demisionează ministrul Mediului? Pentru că nu vrea. Și pentru că nu trebuie. Aici intervine marele scut politic numit: ISTORICUL INDIFERENȚEI POLITICE. Pentru că, de fapt, niciun ministru nu și-a dat vreodată demisia în urma unei moțiuni simple. Niciunul. Zero. Nada. Nimic. Moțiunea simplă este, în sistemul politic românesc, echivalentul unei postări nervoase pe Facebook: te descarci, strângi like-uri de la colegi, dar nu se schimbă nimic de fapt.

Va fi acum altfel? Greu de crezut. Premierul Ilie Bolojan a spus clar că o susține pe Buzoianu, iar coaliția USR-PNL-UDMR e ocupată cu reconfirmări de loialitate și interpretarea după diverse urechi a protocolului coaliției. Totul depinde de prima ședință de coaliție de săptămâna viitoare, care se anunță cel puțin tensionată.

De altfel, până acum au fost depuse peste 100 de moțiuni simple în Parlamentul României post-decembriste. Doar 11 au trecut. În niciun caz, rezultatul nu a fost demisia imediată a ministrului vizat. Cel mult, au fost remanieri mai târziu, la pachet cu alte nume, sau schimbări de guvern. Hai să-i luăm în răspăr, să vedem cât de simplu e să ignori o moțiune simplă.

Monica Macovei – PD – 2007

Moțiunea a trecut. Macovei a rămas în funcție. Senatul a votat prima moțiune simplă adoptată din istorie, acuzând-o de reforme prea dure în justiție. A fost remaniată abia două luni mai târziu, când s-au rupt alianțele.

Dacian Cioloș – PNL – 2008

Moțiunea a trecut. Cioloș a rămas ministru până la final de mandat. Agricultura era în genunchi, PSD urla de pe margine. Tăriceanu? A zis pas.

Achim Irimescu – tehnocrat – 2016

Moțiunea a trecut. A rămas până la finalul mandatului Cioloș. Țăranii nemulțumiți, fondurile blocate, opoziția în extaz. Irimescu n-a clintit.

Florin Cîțu – PNL – 2020

Moțiunea a trecut. Cîțu a rămas ministru, apoi a ajuns premier. PSD l-a numit „virusul Cîțu”. Parlamentul l-a sancționat. A fost o rampă, nu o piedică.

Adrian Oros – PNL – 2020

Moțiunea a trecut. Oros a rămas pe poziție. Seceta a pârjolit ogoarele, dar premierul Orban a păstrat echipa intactă.

Marcel Vela – PNL – 2020

Moțiunea a trecut. A rămas ministru până la finalul guvernului Orban. Opoziția a văzut încălcarea drepturilor în pandemie, Vela a văzut ordine militare. Consecințe? Zero.

Monica Anisie – PNL – 2020

Moțiunea a trecut. Nu a demisionat. Educația online era haos, profesorii revoltați. Opoziția a făcut mișto de sloganul lui Iohannis. Anisie a rezistat.

Nelu Tătaru – PNL – 2020

Moțiunea a trecut. Tătaru nu a plecat. COVID-19, spitale copleșite, comunicare haotică. Tătaru a rămas, virusul la fel.

Ion Ștefan – PNL – 2020

Moțiunea a trecut. A rămas până la finalul mandatului. Cunoscut ca „Grindă”. Opoziția l-a luat la mișto, dar a rămas pe poziții.

Simona Bucura-Oprescu – PSD – 2025

Moțiunea a trecut. Nu a fost demisă. Tema: sistemul de pensii. A fost mai degrabă un gest de spălare a imaginii decât o intenție reală de schimbare.

Diana Buzoianu – USR – 2025

Moțiunea a trecut. Nu demisionează. Criza apei din Prahova, 100.000 de oameni fără apă. Moțiunea o acuză de neglijență. Premierul o apără.

Concluzia?

Dacă moțiunea simplă e un instrument democratic, atunci e unul dezacordat. Poate face zgomot, dar nu schimbă nimic. E ca mesajul RO-Alert care țârâie, dar pe care toată lumea a învățat (greșit) să-l ignore, iar singura tresărire provocată e doar o înjurătură scăpată despre sistemul lor de …

Diana Buzoianu nu e un caz special. E doar cea mai recentă piesă dintr-o comedie politică românească jucată deja trei decenii. Parafrazând un clasic din teatru, actorii principali s-au schimbat, dar distribuția a rămas aceiași.  Aplauze n-au fost niciodată. Doar fluierături.
Sursa foto: Facebook Diana Buzoianu