Depresia postnatală afectează una din șapte mame în România

Depresia postnatală afectează între 10% și 15% dintre mame, iar specialiștii atrag atenția că această problemă are nevoie de intervenție rapidă și sprijin real în unitățile medicale. Organizația Salvați Copiii cere includerea evaluării și consilierii psihologice în pachetul de servicii oferite în maternitățile din România, mai ales în cazurile în care mamele trec prin nașteri premature.

Datele prezentate de organizație arată că prematuritatea crește semnificativ presiunea emoțională asupra mamelor. Într-o cercetare realizată la Maternitatea Polizu, multe dintre femeile care au născut prematur au raportat niveluri mai ridicate de anxietate, stres și depresie, pe fondul spitalizării prelungite și al separării de copil.

Potrivit datelor colectate, 64% dintre mamele copiilor născuți prematur au spus că au simțit nevoia să discute cu psihologul spitalului, față de 42% în cazul mamelor care au născut la termen. Cu toate acestea, doar un procent foarte mic a reușit să beneficieze efectiv de consiliere individuală în maternitate, iar multe dintre respondente nici nu știau dacă astfel de servicii există.

Reprezentanții Salvați Copiii atrag atenția că depresia postnatală nu trebuie confundată cu starea temporară de vulnerabilitate emoțională cunoscută drept „baby blues”. Dacă aceasta din urmă trece, de regulă, în cel mult două săptămâni, depresia postnatală este mai intensă și mai persistentă și poate afecta serios relația mamă-copil, starea psihică a femeii și echilibrul întregii familii.

Printre semnele care pot indica depresia postnatală se numără lipsa bucuriei, dificultatea de atașament față de bebeluș, sentimentul de deconectare, tulburările severe de somn, dificultățile de concentrare și fricile persistente legate de siguranța copilului. Specialiștii avertizează că, lăsată netratată, această afecțiune poate avea efecte importante pe termen lung.

În acest context, organizația propune introducerea obligatorie a serviciilor de suport psihologic în maternități, precum și dezvoltarea unor programe integrate de consiliere pentru părinții copiilor născuți prematur. De asemenea, este cerut un acces mai simplu la consiliere psihologică decontată și la grupuri de sprijin, astfel încât mamele să poată primi ajutor specializat fără bariere financiare sau administrative.