„Ceasul Apocalipsei”, la 85 de secunde de „miezul nopții” în 2026

Ceasul Apocalipsei (Doomsday Clock), indicator simbolic care arată cât de aproape se află omenirea de un scenariu de catastrofă globală, a fost setat în 2026 la 85 de secunde până la „miezul nopții” – cea mai mică distanță consemnată vreodată de la introducerea lui, în 1947.

„Miezul nopții” nu este un moment real măsurat științific, ci o metaforă folosită pentru a comunica, pe înțelesul publicului, gravitatea riscurilor existențiale. În interpretarea organizației care actualizează anual indicatorul, atingerea „miezului nopții” ar însemna un eveniment de tip extincție sau o combinație de crize majore care ar face Pământul nelocuibil pentru oameni.

Setarea din 2026 vine după ce, în 2025, Ceasul fusese ajustat la 89 de secunde până la „miezul nopții”, iar în 2023 și 2024 rămăsese la 90 de secunde. Specialiștii argumentează că schimbarea reflectă lipsa progreselor suficiente în limitarea sau reglementarea unor riscuri globale care se acumulează: amenințări nucleare, criza climatică, riscuri biologice și avansul tehnologiilor „perturbatoare”, inclusiv inteligența artificială.

Pe lista factorilor invocați se află și degradarea spațiului informațional – răspândirea dezinformării, a informațiilor false și a teoriilor conspirației – considerate elemente care amplifică vulnerabilitățile sociale și capacitatea statelor de a răspunde coerent la crize. În acest context, mesajul cheie este că riscurile cresc, iar timpul pentru corecții scade.

„Omenirea nu a făcut progrese suficiente în privinţa riscurilor existenţiale care ne pun în pericol pe toţi”, a transmis conducerea organizației, subliniind că indicatorul este folosit ca instrument de comunicare publică: „Fiecare secundă contează şi ne rămân din ce în ce mai puţine.”

Ceasul Apocalipsei este actualizat de consiliul științific și de securitate al organizației, în consultare cu un consiliu de sponsori creat în anii de început ai proiectului. Inițial, demersul a fost construit pentru a reflecta riscurile nucleare apărute odată cu epoca atomică, iar din 2007 a fost inclusă explicit și criza climatică în evaluare.

Deși este un simbol, nu un instrument de măsurare „definitiv”, indicatorul este folosit ca punct de plecare pentru dezbatere publică. Există și voci critice care spun că metafora amestecă riscuri foarte diferite (cu dinamici și scări de timp distincte), însă chiar și în această cheie, Ceasul rămâne un semnal anual despre fragilitatea echilibrelor globale.

Organizația subliniază că Ceasul poate fi „dat înapoi” prin acțiuni politice și cooperare internațională, iar exemplul invocat frecvent este anul 1991, când distanța cea mai mare față de „miezul nopții” a fost de 17 minute, după semnarea unui tratat major de reducere a armelor strategice. La nivel individual, sunt menționate și gesturi mici, mai ales în zona reducerii amprentei climatice, dar accentul rămâne pe decizii publice și acorduri între state.