Ce tip de magneziu e recomandat pentru somn
Magneziul, un nutrient esențial implicat în sute de reacții din organism, poate influența calitatea somnului, însă nu toate formele au același efect. Informațiile apar într-un material semnat de Alina Mitran, publicat în 16 februarie 2026.
Potrivit explicațiilor din material, magneziul poate susține odihna prin stimularea GABA (acid gama-aminobutiric), un neurotransmițător cu rol în reducerea excitabilității neuronale și inducerea calmului, ceea ce poate diminua trezirile nocturne, mai ales când insomnia e asociată cu stres. Este menționat și faptul că majoritatea produselor din farmacii sunt suplimente alimentare, în timp ce magneziul este folosit ca medicament mai rar, inclusiv în formă injectabilă și în doze mari, strict monitorizate.
Pentru somn, cea mai potrivită variantă este indicată ca fiind magneziul glicinat (sau bisglicinat), datorită absorbției bune și efectului calmant asupra sistemului nervos. Magneziul citrat poate fi o alternativă, dar poate avea efect laxativ la doze mari. Magneziul L-treonat este asociat mai ales cu susținerea funcției creierului și, pentru somn, este menționat că se administrează cu câteva ore înainte de culcare.
Recomandarea de administrare este, în general, cu 30–60 de minute înainte de culcare (unele ghiduri indică 30–120 de minute), pentru a lăsa timp absorbției.
La capitolul doze, în material este menționat intervalul de 200–400 mg/zi pentru susținerea somnului și relaxării musculare, cu atenție la aportul total din suplimente și alimentație. Pentru persoanele cu sensibilitate digestivă, se recomandă administrarea cu o masă ușoară.
Magneziul poate fi luat și din alimentație (legume cu frunze verzi, nuci, semințe, cereale integrale, ciocolată neagră). Sunt enumerate și semnele posibile ale deficitului; potrivit drogs.com, valorile normale ale magneziului în sânge ar fi între 1,8 mg/dl și 2,2 mg/dl, iar la deficit pot apărea simptome precum oboseală, slăbiciune, furnicături, crampe musculare, confuzie, palpitații sau bătăi neregulate ale inimii.
În material sunt menționați și factori care pot contribui la scăderea magneziului: afecțiuni care afectează absorbția (ex. boala Crohn, boala celiacă, diaree cronică), consum de alcool, boli hepatice, vârsta înaintată, anumite medicamente (ex. diuretice, inhibitori ai pompei de protoni), alimentație deficitară și stres. Concluzia este că suplimentarea ar trebui făcută la recomandarea medicului, mai ales dacă există afecțiuni preexistente sau tratamente în curs.