Cancerul de col uterin, „boala tăcută”: ce teste pot ajuta la depistarea la timp

Cancerul de col uterin poate evolua mult timp fără semne evidente, iar tocmai de aceea depistarea depinde, în principal, de screening (teste făcute preventiv, chiar când te simți bine). În stadiile incipiente, modificările celulare pot fi descoperite înainte să se transforme într-o problemă gravă, iar intervenția devreme crește mult șansele de control al bolii.

La nivel global, Organizația Mondială a Sănătății arată că în 2020 au fost raportate peste 600.000 de cazuri și aproximativ 342.000 de decese prin cancer de col uterin, motiv pentru care organizația insistă pe extinderea programelor de prevenție și testare.

Cele mai folosite teste de screening sunt:

• testul Babeș–Papanicolau (citologie cervicală) – urmărește modificările celulelor de la nivelul colului;
• testarea HPV (pentru tulpinile cu risc înalt) – caută prezența virusului care stă la baza majorității cazurilor de cancer de col.
  OMS recomandă tot mai clar testarea HPV (DNA) ca metodă de screening de primă alegere acolo unde este disponibilă.

Cât de des se fac testele nu e identic pentru toată lumea și depinde de vârstă, istoricul medical și rezultate anterioare. Ca reper, ghiduri medicale utilizate pe scară largă indică:

• 21–29 ani: citologie (Pap) la 3 ani;
• 30–65 ani: fie Pap la 3 ani, fie test HPV la 5 ani, fie co-testare (Pap + HPV) la 5 ani.
  În România există și un subprogram național de depistare precoce bazat pe Babeș–Papanicolau, în care rezultatele negative pot duce la reprogramare după 5 ani, conform normelor publicate de INSMC.

Chiar dacă debutul poate fi „tăcut”, medicii recomandă evaluare rapidă dacă apar semne precum sângerări între menstruații, sângerare după contact sexual, modificări persistente ale secrețiilor sau durere/disconfort pelvin. Screeningul rămâne însă esențial tocmai pentru că, uneori, aceste simptome apar târziu.