Bulevardul care a uitat că a fost magistrală

În data de 8 mai 2026, Primăria Capitalei a anunțat oficial trecerea Bulevardului Ion Mihalache într-o nouă etapă a procesului de modernizare, alături de Calea Griviței — un program pentru care s-au alocat 15,8 milioane de lei și care se află deocamdată în faza de elaborare a Documentațiilor de Avizare a Lucrărilor de Intervenție (DALI) și a studiilor de fezabilitate. Cele două artere acoperă 3,5 kilometri pe Mihalache și 3,9 kilometri pe Griviței, iar PMB le descrie, fără nicio diplomație, drept „neîngrijite, greu de tranzitat, cu mașini parcate ilegal și spații verzi distruse”. Pe randările publicate de municipalitate apar însă bulevarde cu infrastructură modernă, piste de biciclete integrate, trotuare mai sigure pentru pietoni și mai mult spațiu verde — un viitor desenat cu pixul moale al consultanților europeni, decupat parcă din altă geografie.

Inima proiectului, cea care a aprins de fapt scânteia, este reducerea capacității auto. Bulevardul, până acum stradă de categoria I cu două benzi pe sens (trei în anumite zone) și sute de locuri de parcare la bordură, urmează să rămână cu o singură bandă pe sens, locurile de parcare urmând să fie desființate pentru a face loc pistelor de biciclete. Primarul general Ciprian Ciucu a confirmat soluția, iar primarul Sectorului 1, George Tuță, a precizat că lucrările se vor extinde atât asupra tramei stradale, cât și asupra trotuarelor și parcărilor, ca parte dintr-un program mai amplu care include și Șoseaua Kiseleff și Bulevardul Aviatorilor până la Calea Dorobanților.

„Petiția Mihalache”: cartierul care vede traficul împins în curtea lui

Reacția locuitorilor a venit imediat, în formatul deja clasic al Bucureștiului ultimelor cicluri electorale: petiție online. Documentul este înaintat de „locuitori, proprietari, riverani și utilizatori ai zonei Bulevardul Ion Mihalache, Calea Griviței, Strada Constantin Sandu Aldea și străzile adiacente”, care cer suspendarea măsurilor ce ar conduce la reducerea capacității rutiere, eliminarea parcărilor existente și transferarea presiunii de trafic și parcare asupra străzilor rezidențiale laterale. Petiția nu se opune principial pistelor sau spațiilor verzi; obiecția este de altă natură — una contabilă, aproape banală: reducerea capacității rutiere și eliminarea parcărilor de pe bulevard ar putea muta traficul și criza locurilor de parcare pe străzile rezidențiale din zona Domenii, inclusiv pe Strada Constantin Sandu Aldea.

Semnatarii cer un lucru pe care, formal, nimeni nu îl poate refuza: studii. Adresată Primăriei Municipiului București, Primarului General, Consiliului General, Administrației Străzilor București, Primăriei Sectorului 1, Companiei Municipale Parking București, Brigăzii Rutiere și Agenției pentru Protecția Mediului, petiția cere inventarierea publică a locurilor existente, modelarea transferului de mașini către străzile laterale și un regim preferențial real pentru riverani — adică, în traducere, dovada că administrația știe ce face înainte să o facă.

Argumentul tehnic e simplu și greu de combătut: Mihalache nu e o stradă oarecare. Este axa care preia, zilnic, fluxurile dinspre Bucureștii Noi, Chitila, Mogoșoaia și întreg nord-vestul Capitalei spre Piața Victoriei. A o trece pe o bandă pe sens, fără un studiu de impact publicat, înseamnă a face un pariu urbanistic pe pielea unor străzi rezidențiale care nu au fost niciodată proiectate pentru tranzit.

Două șantiere, un singur cartier care nu mai doarme

Între timp, pe teren, modernizarea trăiește deja sub forma cea mai concretă cu putință: praful. Locuitorii din zona 1 Mai – Calea Griviței – Bulevardul Ion Mihalache se tem de un blocaj major în trafic, provocat de suprapunerea a două șantiere simultane — Magistrala 6 de metrou și reabilitarea liniei de tramvai. Asociația Părinți de Cireșari – Piața Domenii a trimis o solicitare către Primăria Municipiului București, Metrorex, Ministerul Transporturilor și Primăria Sectorului 1, reprezentând comunitatea locuitorilor din zona afectată. Lucrările la Magistrala 6, tronsonul 1 Mai – Tokyo, sunt în desfășurare de câțiva ani și au produs „perturbări grave ale circulației și avarii documentate asupra proprietăților riverane”, iar în paralel a început și organizarea de șantier pentru modernizarea liniei de tramvai, în zona Podului Constanța.

Avariile nu sunt o figură de stil. Din cauza traficului greu deviat de pe Calea Griviței, pereții unor case au crăpat pe străzile Carpați, Mircești și Soveja. Locuitorii au reclamat pagubele la Primăria Sectorului 1, dar au fost tratați cu indiferență, iar polițele de asigurare nu acoperă astfel de daune. Mai mulți cetățeni au declarat că nu pot dormi din cauza zgomotului, iar aerul „miroase a noxe”. E o situație care, în orice administrație care își respectă propria PR-ologie, ar fi declanșat un audit. La București, declanșează un nou comunicat de presă cu randări.

Iar pe linia de tramvai, mai vine o voce dinspre experți. Asociația „Metrou Ușor” avertizează că administrația locală este pe cale să repete câteva greșeli din trecut: amplasarea stațiilor de autobuz la bordură, separate de linia tramvaiului, ar menține autobuzele blocate în trafic. Soluția propusă este realizarea unui culoar comun pentru tramvaie și autobuze, cu infrastructură și stații comune, pentru a crește viteza de circulație. ONG-ul amintește, cu o subtilitate de funcționar amabil, că a transmis propuneri similare încă din 2022 și solicită Primăriei „să nu insiste în perpetuarea și repetarea greșelilor trecutului”. Adică, în limbaj diplomatic, „v-am mai zis, nu am chef să vă mai zicem”.

Păsărelele din Domenii și Chibrit: martorii muți ai unei alte planificări

Și aici intervine elementul cel mai stranger al întregului peisaj: păsărelele. Acele pasarele pietonale ridicate cândva peste calea ferată din Chibrit, peste fluxurile din Domenii, peste arterele tăiate astăzi de noile șantiere — niște zburătoare grele, de beton și fier, care n-au mai zburat de mult. O specie urbană pe cale de dispariție, lăsată cu aripile ruginite și cu picioarele înțepenite în asfalt: cu trepte denivelate, balustrade slăbite, în mare parte închise sau pe jumătate închise, dar prin care continuă să treacă, în continuare, oameni cu sacoșe de la piață, mame cu căruciorul și pensionari care au învățat să nu se uite în jos.

Niciun document public din pachetul DALI nu pare să le numere ca specie distinctă de intervenție. Nu sunt nici demolate oficial, nici reabilitate, nici integrate vreunui stol mai mare de viziune urbană. În observațiile bucureștenilor pe randările PMB apare deja întrebarea, formulată firesc: „includeți în acest plan și o soluție pentru podul Constanța? Reconsolidarea lui (de data asta pe bune), poate și lărgirea pasajului etc” — o întrebare care nu primește, deocamdată, niciun răspuns. Sunt, păsărelele acestea, în limbo administrativ — singurul cuib pe care birocrația știe să-l construiască pentru păsările pe care nu mai are chef să le hrănească.

„Oraș-Parc” sau încă o lecție de amnezie urbană

Întrebarea de fond nu este, până la urmă, dacă Mihalache va avea o bandă sau două pe sens. Întrebarea este ce fel de oraș produce, în 2026, această modernizare. Pe randări apar copaci, trotuare generoase și bicicliști fericiți — un ecosistem complet, mai puțin păsările lui. În peisajul real, peste șinele de tramvai înlocuite, prin praful șantierului de la M6, sub umbra pasarelelor lăsate de izbeliște, prin pereții fisurați ai caselor de pe Mircești și Soveja, se vede un alt București: cel care promite mereu migrații spectaculoase spre viitor, dar uită constant că orașul nu se face din concepte, ci din betonul, fierul și asfaltul pe care le moștenește — inclusiv din păsările lui de oțel, care n-au cerut niciodată decât un strat de vopsea și câteva trepte drepte.

Dacă proiectul „Oraș-Parc” va trece pe lângă păsărelele din Domenii și Chibrit fără să le vadă, dacă va lăsa Sandu Aldea să devină supapă de tranzit și pereții din Carpați să se crape în continuare, atunci nu vorbim despre o modernizare. Vorbim doar despre încă o lecție de amnezie urbană — și încă o specie scoasă tăcut din inventarul Capitalei, fără proces-verbal, fără pomenire în DALI, fără niciun zgomot. Doar cel al unui tramvai vechi smuls din pământ și al unei petiții care, până vineri, abia adunase câteva zeci de semnături.