Bucureștiul, pe lista zonelor cu depășiri la poluare: ce arată indicele oficial al aerului

În marile orașe din România, inclusiv în București, aerul poate depăși frecvent limitele legale pentru anumiți poluanți, mai ales în sezonul rece, când se suprapun traficul intens și încălzirea rezidențială. În acest context, particulele fine (PM10/PM2,5) și oxizii de azot rămân printre cei mai importanți indicatori urmăriți.

Calitatea aerului este comunicată public printr-un indice de la 1 la 6, calculat pe baza datelor orare înregistrate în rețeaua națională de monitorizare. Se folosesc atât indici specifici (pentru fiecare poluant), cât și un indice general (stabilit ca valoarea cea mai „rea” dintre indicii disponibili).

„Indicele de calitate reprezintă un număr de la 1 (bun) la 6 (extrem de rău).”

Din perspectiva indicatorilor oficiali, „aer curat” este considerat cel care se încadrează la indice general 1, asociat calificativului „Bun”. Indicii sunt actualizați orar, iar interpretarea trebuie făcută în funcție de aria de reprezentativitate a fiecărei stații (nu la nivel de stradă).

Pe lângă fotografia „de moment”, există și o evaluare anuală: unitățile administrativ-teritoriale sunt încadrate în regimuri de gestionare în funcție de conformarea cu valorile-limită/țintă pentru poluanții reglementați. Regimul de gestionare I vizează situațiile în care au fost evaluate depășiri.

În listările folosite pentru această încadrare, Bucureștiul apare la depășiri pentru:

• dioxid de azot și oxizi de azot (NO2/NOx), alături de mai multe municipii mari din țară;
• particule în suspensie PM10, unde sunt menționate și localități din jurul Capitalei precum Buftea, Voluntari, Bragadiru și Glina;
• particule în suspensie PM2,5, unde apar București și Sighetu Marmației.

Pentru zonele încadrate în regim de gestionare I există obligația de a elabora planuri/planuri integrate de calitate a aerului, documente în care sunt detaliate cauzele depășirilor și sursele principale de emisii, precum și măsurile propuse.

În linii mari, sursele care duc constant la depășiri sunt:

• traficul rutier (relevant în special pentru depășirile la NO2, observate în proximitatea arterelor aglomerate, la stațiile de tip „trafic”);
• încălzirea rezidențială împreună cu traficul (relevante pentru particule, mai ales iarna).

La nivel regional, pot fi observate concentrații mai ridicate de particule în centrul și nordul țării, unde încălzirea se face frecvent cu combustibili solizi (lemn/cărbune), iar în sud-vest pot conta și emisiile din zonele apropiate exploatărilor de cărbune, în special în sezonul rece.

În interiorul aceluiași oraș pot exista diferențe între cartiere, în funcție de surse locale (trafic, încălzire cu combustibili solizi). Totuși, monitorizarea oficială este gândită pentru evaluarea zonelor de evaluare, iar datele stațiilor nu descriu cu precizie „micro-diferențe” de la nivel de cartier; rețeaua include stații de tip trafic, fond și industrial, fiecare cu rolul și aria ei de relevanță.

Pe termen lung, expunerea la aer poluat este asociată cu riscuri pentru sănătatea respiratorie, inclusiv agravarea astmului și afectarea dezvoltării pulmonare la copii. Din acest motiv, indicii oficiali pot fi folosiți ca instrument orientativ (inclusiv când analizezi o zonă de locuit), cu condiția să fie interpretați în contextul tipului de stație și al zonei pe care o reprezintă.